Ghici cu cine m-am intalnit?!

            Hah. Ghici cine a intrat azi la mine in librarie? Iti dau un indiciu: Citeste tooot timpul. Nu ai ghicit? Iti mai dau un indiciu: Merge in fiecare zi cu metroul. Da. Chiar el. De data asta eu eram cea adanc ingropata in lectura mea. Nici nu l-am auzit intrand pe usa. L-am auzit de abia in momentul in care m-a intrerupt discret din lectura, cerandu-si scuze si punandu-mi o intrebare. Aproape sa cad, realmente, de pe scaun. Am inceput sa ma balbai ca o copila incercand sa il rog sa repete intrebarea. Pentru cateva minute, mintea mi-a fost complet inecata in ganduri, ce nu ma ajutau foarte mult in a il servi ca pe un client obisnuit. Ce cauta la mine in librarie? Acum cand de abia ma hotarasem sa trec peste micul meu “crush”. Sa fie un semn? Sa fie o sansa? Ce ii zic? Am tras aer in piept si, dupa ce mi-a repetat, “Mange moi,...Agnes Desarthe”, i-am raspuns ca da. Sincera sa fiu, in momentul acela nu imi aduceam aminte sub nici o forma daca aveam cartea in inventar, dar mi-am zis ca este singura varianta prin care il mai puteam tine in librarie pana imi puneam eu gandurile in ordine. Sunt curioasa daca m-a vazut ca m-am inrosit. Sunt sigura ca m-am inrosit. Imi ardea toata fata. M-am ascuns in micul nostru depozit pana mi-am revenit un pic. Din fericire am gasit cartea acolo. 

           Cand am iesit, l-am vazut vorbind cu Chris in fata rafturilor. Tinea in mana cartea, pe care o gasise, evident, expusa pe rafturi. Din fericire, Chris mi l-a pasat inapoi mie, deoarece intrase o alta clienta in librarie, care cauta nu stiu ce carte. In drum spre casa de marcat l-am intrebat daca ii place sa citeasca si daca face asta des. Au fost singurele intrebari care mi-au trecut prin minte. Mi-a raspuns ca nu, doar in metrou, pentru ca nu suporta tensiunea si privirile oamenilor din jur, si ca de obicei prefera sa isi imagineze ca este in locurile descrise in cartile pe care le citeste. Nu m-am putut abtine sa nu ii zic, ca nu toate privirile sunt tensionate si ca eu vad si lucruri placute in metrou. Trebuie doar sa le cauti. A fost amuzat de replica mea. Mi-a raspuns ca nu s-a gandit niciodata la lucrul asta si ca va incerca sa caute si el. Am fost atat de bulversata in momentul in care mi-a intins mana si s-a prezentat ca Robert incat nici nu i-am zis numele meu. A apucat sa mai zica decat ca poate ne mai vedem, moment in care a iesit pe usa. A trebuit sa o sun pe Ioana sa ii zic de eveniment. A ramas sa ne vedem in seara asta, sa ii povestesc toaaate detaliile. Abia astept.