"Pasul 1"?

Foarte ciudat! Am primit azi o scrisoare la librarie. Nu e prima data cand primim scrisori, si nici prima oara cand una dintre ele este pentru mine. Dar de data asta, am avut un sentiment straniu din momentul in care am vazut plicurile. Unul dintre ele era pentru mine, si, pe langa faptul ca ii lipsea numele expeditorului, avea si un format complet iesit din tipare. Nu imi dadea impresia ca este o factura sau o scrisoare din aceea dubioasa de la “Reader’s Digest” prin care poti castiga “vezi doamne” nu stiu cate sute de mii de roni. Ce gluma..! Ma rog...
Initial nu am vrut sa il deschid. Aveam un sentiment neplacut in ceea ce privea acel plic. L-am deschis totusi. Spre surprinderea mea, in plic se gasea o singura foaie pe care era printata o singura fraza “Pasul 1”, un careu cu multe litere, si sub careu, cifrele 6, 4, 7, 5, 3. Mi-a adus aminte de jocurile acelea din revistele de integrame de cand eram pustoaica. Nu mai tin minte cum se numeau. Niciodata nu m-am priceput la ele, dar Andrei parca le “devora” de fiecare data cand mergeam cu trenul la munte sau la mare. Sunt foarte curioasa cine considera scrisoarea asta o gluma atat de buna incat sa isi piarda timpul sa o si puna in practica. Cu siguranta imi era adresata mie iar adresa destinatarului era, clar, adresa librariei. Nu a ajuns intamplator in mainile mele.
O sa ii cer maine un sfat lui Andrei, in legatura cu modul de rezolvare al jocurilor de genul asta. Ma intreb daca merita efortul...Parca nu i-as da satisfactie persoanei care mi-a trimis scrisoarea. Dar parca ma si macina curiozitatea, sa vad daca am un admirator. Hehe!!Nu am vrut sa ii arat lui Chris scrisoarea. Probabil ca daca i-o aratam, credea ca cine stie cu ce dubiosi imi pierd timpul, dubiosi care au chef de glume “inteligente”. Plus de asta, nu este un lucru pe care trebuie sa il afle neaparat.
In rest nimic iesit din comun, nu ca mi-as dori si alte lucruri mai iesite din comun decat sa primesc scrisori dubioase de la straini.
Mama continua sa ma streseze in continuare: Cand ma marit?
Tipul din metrou e la fel de dragut ca intotdeauna, mai ales ca m-am uitat la mana lui, si nu are verigheta. Hehe, inca mai am sanse.
Neaparat trebuie sa vorbesc cu Andrei.