S-a intamplat!

Nu stiu cum, dar s-a intamplat. Nu mai conteaza, mi-am facut alt jurnal. Sper ca asta sa nu mi se mai stearga. L-am intrebat acum doua zile pe Andrei cum se poate intampla asa ceva dar s-a pierdut in atat de multe detalii incat m-a bufnit rasul. Sunt atat de comici barbatii cand incep sa vorbeasca de calculatoare, IP-uri, conturi, parole s.a.m.d. incat ai zice ca tin cont de o anumita aliniere a planetelor pentru a le intretine si repara. Sper ca nu s-a suparat pe mine. Nu cred, doar ne stim din clasa a 4-a. Stie doar cat ma pricep la calculatoare! Mai mult de power on si off, log in si out nu ma intereseaza. O sa-mi cer totusi scuze maine.
Aaa, s-a intamplat ceva nou de cand mi-am pierdut parola la jurnalul vechi. A venit un coleg nou la librarie. Cristian il cheama, dar mi-a zis ca prefera sa i se zica Chris. Probabil ca i se pare ca Chris suna mai “cool”, dar mie imi place mai mult Cristian. O sa-i fac totusi pe plac. Este foarte dragut. Are niste ochi verzi superbi si o voce foarte linistita. Ma calmeaza cand ii aud vocea. Nu stiu daca e un lucru bun sau rau, dar e foarte cuminte. Mi se pare ca imi evita privirea. Poate nu ma gaseste atragatoare sau poate este prea rusinor. E amuzant. Sta toata ziua cu nasul in carti. Le aranjeaza dupa niste criterii pe care numai el le stie, dar cu toate astea, cumparatorii gasesc mult mai repede cartile pe care le cauta. Hehe, poate o sa-l rog odata sa ma invete si pe mine secretul lui, mai in intimitate. Trezeste-te Ana, e inca student! Ah, nu l-am intrebat in ce an este, si la ce facultate! Curios, ma mir cum de nu mi-a trecut prin minte?
Ca veni vorba de lucruri care imi trec prin minte: ma intreb ce o fi facut azi “tipul din metrou” de nu l-am vazut. Poate l-a dus prietena cu masina? Imi fac sange rau singura. Nu l-am vazut niciodata cu vreo fata care sa para ca e prietena lui, in afara de ziua in care era cu blonda aia cu “cracii lungi” la terasa. Erau cam familiari unul cu celalt, dar precum zicea si Dani Klein, atata timp cat stateau fata in fata, nu prea am de ce sa ma panichez, probabil era doar o prietena de a lui. O data o sa imi adun suficient curaj, sa ma duc la el si sa ii vorbesc, dar pentru asta trebuie sa se uite si el la mine. Intr-o zi...poate... . Dani probabil ar fi avut suficient curaj cat sa il abordeze.
Iar a venit sefu’ azi cu alta. Si ghici ce? Iar mi-a tras zambetul ala “strengar”, satisfacut probabil de noul sau “accesoriu”. Nu inteleg cum poate sa le schimbe asa. Nu o sa se lege niciodata nimic de el, decat poate vreo boala venerica. Vai, numai prostii vorbesc cand sunt obosita. Off, ma suna mama! Probabil iar ma intreaba cand ma marit. Hehe, cand vreau EU!! Aoleo, trebuie sa o sun si pe Ioana. Pe maine!